Daca am vazut ca totusi mai intra lumea si pe blogu' asta, mi-am zis ca mi-ar placea sa stiu si cum ajunge aici.
De aceea va rog dati cu clickul (si cu subsemnatul :P) la sondajul din partea dreapta, sa nu mor de curiozitate (asta daca mai intra careva pana la sfarsitul lunii :)) ).
Puteti sa lasati si comentarii aici, daca simtiti ca nu-i destul de explicit sondajul. Merci! :)
9 februarie 2010
7 februarie 2010
Cahaharnaval broscaresc 2010 (sau Cronica unei seri anuntate :P)
Aseara, deci impresiile-s inca foarte proaspete. La fel si oboseala, ca doar o stiti pe aia cu socoteala de-acasa, care nu se potriveste niciodata cu cea din targ, nu? :)
Pentru mine a fost prima participare, revelionul broscaresc inventat in 2006 s-a transformat anul trecut in carnaval (si asa sper sa si ramana ever after) insa din cauza de copil mic si sugator (nu ca anu' asta n-ar fi) am ratat primera edicion. Ma asteptam sa fie ca si anul trecut - sa vin cu Alla, sa vedem care cu ce-i costumat si sa mergem la somn. Ei bine, planurile mele au fost brutal date peste cap de una bucata copila neobosita, care abia s-a lasat tarata acasa la... tantananaaaa! ora doua fara un pic. Noaptea.
Lasand deci la o parte planificarea totalmente gresita, a fost fain. Adica ne-am distrat, lume. Nu pot sa fac comparatia cu anul trecut decat din punctul de vedere al costumelor. Cele de acum mi s-au parut mai lucrate, mai elaborate, cu o grija mai mare pentru povestea din spate. Lucru deosebit de bun, as zice, mai ales daca ma gandesc la editiile viitoare :P.
Pentru ca-s om si eu, deci subiectiva, trebuie sa pomenesc de preferatii mei, si anume Asterix cu Obelix (fosti Stan si Bran anul trecut; deliciosi si grozavi impreuna :) ) si cosarul cu pisica pe acoperisul fierbinte :). Daca anul trecut petrecerea ar fi putut usor trece drept o intrunire OPEC, anul asta s-a schimbat treaba si ne-au napadit corsarii (nu e de mirare, de altfel, daca au vazut data trecuta ce de bogatasi s-au adunat...), veniti in perechi, sa nu bata la ochi. Traiasca egalitatea sexelor! :P. La egalitate, cred, din punct de vedere al numarului s-au regasit rockerii/hippiotii (din care cu mandrie detinem un exemplar); dar ei sunt pacifisti, nu creeaza probleme. Si-am mai avut asa: un mire cu mireasa lui, vreo doi scotieni, un faraon (plutind, inalt si enigmatic, cu vreo jumate de metru deasupra noastra, a celorlalti), o spiridusa, o vrajitoare, un judecator antic, vechi si de demult :), doi tarani maramureseni autentici (atat de autentici, incat costumele lor de canepa au atras atentia hippiotilor :P), niste tineri EMO, doua buburuze fermecatoare, dulci si adorabile (simtiti mandria de mama aici, da?), o Scufita Rosie, o Wilma, un preot reformat (sa ne tina totusi cat de cat pe calea cea dreapta), vreo doua doamne de curte veche, o zana, un militian (in amintirea vremurilor trecute), un arab ratacit, care a ratat cu un an intalnirea deja mentionata, niste soldati dezarmati, ca pe timp de pace si prietenie, un indian, un cowboy, un endurist pe care nu l-am recunoscut mascat asa :)) plus, venit de departe, insusi marele Churchill cu doamna sa, intr-o pauza de razboi (Winston, nu doamna).
La pupitrul tehnic l-am avut pe unicul si irepetabilul Costin, care ar fi putut pune ceva mai mult rock si ceva mai putine chestii zbantuibile pur si simplu. Dar na, aici vorbeste admiratoarea de muzica buna din mine, si cica la petreceri trebuie muzica de petrecere, whatever that is. Trebuie insa neaparat sa vedem filmarea carnavalului, ca au fost destule faze dragute surprinse de camera.
Pentru ca l-am avut alaturi de noi pe Dan, momentul impartirii diplomelor (mai tineti minte ce ne placea asta si la gradinita?) a fost antrenant si placut. O fi el mai lenes la pus chestii pe site, da' ce-i a lui e-al lui: ii merge gura de-ar putea linistit sa vanda castraveti gradinarului, care abia dupa o vreme si-ar da seama c-a fost facut din vorbe :).
Ca sa termin, totusi, spun inca o data ca a fost o seara placuta, am ras, am dansat si ne-am simtit bine. Mi s-a parut ca glumele au alunecat mai putin decat altadata spre umorul de autobaza (pe care-l detest :D) si mai mult spre ironia fina si discreta, gratie Domnului Craciun. Care are toata admiratia noastra, pentru multe si nenumarate :). Prietenii broscari din Ungaria cica mai vin si la anu', poate in numar mai mare. Speram ca si cei veniti din Dej si Oradea cred la fel :P. Prietenii broscari din tara care au vrut sa vina si n-au mai putut, din diverse motive (inclusiv politienesti :D) sunt asteptati data viitoare. Bine, pana atunci vor mai exista prilejuri de intalneala si lasare cu chef, nu-mi fac probleme :). Numa' broastele sa ne traiasca si sa ne poarte prin cele zari.
(Poze, de indata ce mai primesc de la lume, sa le incarc in photobucket.)
Pentru mine a fost prima participare, revelionul broscaresc inventat in 2006 s-a transformat anul trecut in carnaval (si asa sper sa si ramana ever after) insa din cauza de copil mic si sugator (nu ca anu' asta n-ar fi) am ratat primera edicion. Ma asteptam sa fie ca si anul trecut - sa vin cu Alla, sa vedem care cu ce-i costumat si sa mergem la somn. Ei bine, planurile mele au fost brutal date peste cap de una bucata copila neobosita, care abia s-a lasat tarata acasa la... tantananaaaa! ora doua fara un pic. Noaptea.
Lasand deci la o parte planificarea totalmente gresita, a fost fain. Adica ne-am distrat, lume. Nu pot sa fac comparatia cu anul trecut decat din punctul de vedere al costumelor. Cele de acum mi s-au parut mai lucrate, mai elaborate, cu o grija mai mare pentru povestea din spate. Lucru deosebit de bun, as zice, mai ales daca ma gandesc la editiile viitoare :P.
Pentru ca-s om si eu, deci subiectiva, trebuie sa pomenesc de preferatii mei, si anume Asterix cu Obelix (fosti Stan si Bran anul trecut; deliciosi si grozavi impreuna :) ) si cosarul cu pisica pe acoperisul fierbinte :). Daca anul trecut petrecerea ar fi putut usor trece drept o intrunire OPEC, anul asta s-a schimbat treaba si ne-au napadit corsarii (nu e de mirare, de altfel, daca au vazut data trecuta ce de bogatasi s-au adunat...), veniti in perechi, sa nu bata la ochi. Traiasca egalitatea sexelor! :P. La egalitate, cred, din punct de vedere al numarului s-au regasit rockerii/hippiotii (din care cu mandrie detinem un exemplar); dar ei sunt pacifisti, nu creeaza probleme. Si-am mai avut asa: un mire cu mireasa lui, vreo doi scotieni, un faraon (plutind, inalt si enigmatic, cu vreo jumate de metru deasupra noastra, a celorlalti), o spiridusa, o vrajitoare, un judecator antic, vechi si de demult :), doi tarani maramureseni autentici (atat de autentici, incat costumele lor de canepa au atras atentia hippiotilor :P), niste tineri EMO, doua buburuze fermecatoare, dulci si adorabile (simtiti mandria de mama aici, da?), o Scufita Rosie, o Wilma, un preot reformat (sa ne tina totusi cat de cat pe calea cea dreapta), vreo doua doamne de curte veche, o zana, un militian (in amintirea vremurilor trecute), un arab ratacit, care a ratat cu un an intalnirea deja mentionata, niste soldati dezarmati, ca pe timp de pace si prietenie, un indian, un cowboy, un endurist pe care nu l-am recunoscut mascat asa :)) plus, venit de departe, insusi marele Churchill cu doamna sa, intr-o pauza de razboi (Winston, nu doamna).
La pupitrul tehnic l-am avut pe unicul si irepetabilul Costin, care ar fi putut pune ceva mai mult rock si ceva mai putine chestii zbantuibile pur si simplu. Dar na, aici vorbeste admiratoarea de muzica buna din mine, si cica la petreceri trebuie muzica de petrecere, whatever that is. Trebuie insa neaparat sa vedem filmarea carnavalului, ca au fost destule faze dragute surprinse de camera.
Pentru ca l-am avut alaturi de noi pe Dan, momentul impartirii diplomelor (mai tineti minte ce ne placea asta si la gradinita?) a fost antrenant si placut. O fi el mai lenes la pus chestii pe site, da' ce-i a lui e-al lui: ii merge gura de-ar putea linistit sa vanda castraveti gradinarului, care abia dupa o vreme si-ar da seama c-a fost facut din vorbe :).
Ca sa termin, totusi, spun inca o data ca a fost o seara placuta, am ras, am dansat si ne-am simtit bine. Mi s-a parut ca glumele au alunecat mai putin decat altadata spre umorul de autobaza (pe care-l detest :D) si mai mult spre ironia fina si discreta, gratie Domnului Craciun. Care are toata admiratia noastra, pentru multe si nenumarate :). Prietenii broscari din Ungaria cica mai vin si la anu', poate in numar mai mare. Speram ca si cei veniti din Dej si Oradea cred la fel :P. Prietenii broscari din tara care au vrut sa vina si n-au mai putut, din diverse motive (inclusiv politienesti :D) sunt asteptati data viitoare. Bine, pana atunci vor mai exista prilejuri de intalneala si lasare cu chef, nu-mi fac probleme :). Numa' broastele sa ne traiasca si sa ne poarte prin cele zari.
(Poze, de indata ce mai primesc de la lume, sa le incarc in photobucket.)
2 februarie 2010
Restaurare Doka I
Intrucat pasiunea de anu' trecut (si asta, ca inca mai e de lucru) a consortului a fost restaurarea busului, ii dau cuvantul sa povesteasca despre :)
Restaurarea lui doka a inceput in iunie. Inainte de inceperea lucrului efectiv a fost facuta o estimare a starii in care se afla masina, adica tinichigiul a venit si s-a bagat pe sub masina, a intors-o pe toate partile si dupa vreo 45 de minute a facut o lista cu partile care trebuie schimbate, partile care se gasesc noi si cele care trebuie confectionate de mana. Bineinteles ca mai tarziu cand a inceput sa taie au iesit la iveala si alte probleme, dar nimic de nerezolvat. Problema cea mai mare era ca reparatia anterioara la tabla a fost una foarte prost facuta, asta am putut observa si eu cu un ochi nu tocmai de specialist.
Situatia la prima vedere arata astfel: trebuiau schimbate amandoua aripile fata cu tot cu prag, aripile spate, partile din spate pe care sint prinse stopurile (astea trebuiau facute de mana pornind de la unele de bus pentru ca la doka sunt diferite si nu se mai fabrica), pragurile de pe laterale, traversa din spate de dedesubt cu tot cu suportii de cric si trebuia refacuta platforma spate pentru ca avea taiata o usa de vizitare la motor care nu exista din fabrica.
Primul pas a fost sablarea obloanelor, usilor si barilor si si refacerea lor unde era cazul.
Pentru a se putea lucra mai usor si a ajunge in toate partile afectate de rugina a fost inlaturata podeaua benei.
Foarte afectat de rugina a fost si un element al sistemului de incalzire.
A urmat taierea si inlocuirea aripilor interioare si exterioare spate, confectionarea si inlocuirea partilor cu semnalizatoarele.
Inlocuirea suportului de baterie, aripilor fata, si pragurilor.
Cam asta a fost in mare partea de tinichigerie.
Continuarea in episodul urmator.
Restaurarea lui doka a inceput in iunie. Inainte de inceperea lucrului efectiv a fost facuta o estimare a starii in care se afla masina, adica tinichigiul a venit si s-a bagat pe sub masina, a intors-o pe toate partile si dupa vreo 45 de minute a facut o lista cu partile care trebuie schimbate, partile care se gasesc noi si cele care trebuie confectionate de mana. Bineinteles ca mai tarziu cand a inceput sa taie au iesit la iveala si alte probleme, dar nimic de nerezolvat. Problema cea mai mare era ca reparatia anterioara la tabla a fost una foarte prost facuta, asta am putut observa si eu cu un ochi nu tocmai de specialist.
Situatia la prima vedere arata astfel: trebuiau schimbate amandoua aripile fata cu tot cu prag, aripile spate, partile din spate pe care sint prinse stopurile (astea trebuiau facute de mana pornind de la unele de bus pentru ca la doka sunt diferite si nu se mai fabrica), pragurile de pe laterale, traversa din spate de dedesubt cu tot cu suportii de cric si trebuia refacuta platforma spate pentru ca avea taiata o usa de vizitare la motor care nu exista din fabrica.
Primul pas a fost sablarea obloanelor, usilor si barilor si si refacerea lor unde era cazul.
Pentru a se putea lucra mai usor si a ajunge in toate partile afectate de rugina a fost inlaturata podeaua benei.
Inlocuirea suportului de baterie, aripilor fata, si pragurilor.
Continuarea in episodul urmator.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
